Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘economie’

„Vorbesc în numele generației mele și poate a celor un pic mai mari. Am 34 de ani, după cum se poate vedea pe profilul de pe facebook…
Timp de 21 de ani aproape am tăcut mâlc. Izolat voci care spuneau timid anumite lucruri. Tăcere și iar tăcere. O suferință blestemată ne-a apăsat și încă ne apasă. O boală hâdă încă ne roade sufletele. Stăm sclavizați, crezând puternic că suntem liberi. E drept, suntem liberi în minunata pușcărie.
Ne-am izolat în proiecții, mizerie, vise, iluzii, spiritualisme, slujbe bănoase; ne-am alungat în miștouri față de orice și oricine zicea ceva coerent, trădând gustul amar ce-l simțeam cu toții.
Poate că am sperat cumva undeva în colțuri uitate de suflet că se poate întâmpla ceva, dar firește, altcineva să acționeze.
Am uitat mereu că avem o responsabilitate socială, față de noi, față de străbuni, dar mai ales față de urmașii noștri. Am uitat că avem de prețuit viața ce ne-a fost dăruită. Am uitat că avem datoria să facem tot ceea ce putem mai frumos și mai cutezant.
Am uitat că putem împlini un destin minunat! Am uitat că suntem o forță! Am uitat că putem să cutremurăm tot ceea ce este inuman, că putem dărâma lanțurile ce atârnă vizibil și invizibil destinele noastre. Am uitat că putem împlini toate idealurile!
Am uitat să fim împreună! Să visăm împreună, să acționăm împreună pentru binele tuturor! Ne-am izolat într-un egoism extrem și într-o indiferență spledidă mimând rareori curiozitatea.
Ne-am lăsat subtil manipulați că politica e scârboasă și s-o facă cine vrea și am lăsat pe cine a vrut să facă ce a vrut. Am zis că nu se poate, că e o iluzie, că e utopie, că nu putem, că e în van. Am inventat dimensiuni și paradisuri artificiale unde speram să trăim ere de aur. Iluzii minunate. (Dar ere de aur putem trăi aici, pe pământ sau nicăieri.)
Dormim frumos și subtil, lăsând pe alții să ne controleze deplin viețile, serile și diminețile, razele de soare și apa ce ne răcorește setea.
În toată tinerețea și frumusețea noastră suntem bolnavi de o boală grea. E o boală ce a tot crescut în noi prin generații. Dar cel mai frumos la această boală este că ea nu este incurabilă. Oricât de nenorocită și scârboasă ar fi, dacă îți dai seama de ea și o privești în ochi dispare într-o clipită.
Și poate că am avut nevoie de ea, ca o purificare a sufletelor noastre, o patimă a unei posibili maturizări înțelepte.
Și de undeva o voce țipă prin mine și cred că prin multe alte suflete:
Deșteptarea!!!
Altfel riscăm să fim blestemați de cei ce se vor uita peste vremuri către noi, să fim desființați ca trăitori pe-acest pământ în așa zise vremuri democratice.
Acum și de-acum ne putem spăla toate păcatele tăcerii și liniștii noastre derutante. Și a celor care au dormit înaintea noastră. Și îi putem trezi și pe cei mai mici ca noi pe care i-am lăsat fără ezitare să adoarmă.
Deșteptarea!!!
Întreaga lume fierbe, o lume nouă se întrezărește în bezna tăcerii noastre.
Avem o șansă unică ca acum cu mic cu mare, să apelăm la tot ceea ce avem mai frumos în noi, la tot curajul, la toată visarea și tot pragmatismul pentru a împlini toate visele neîmplinite ale străbunilor, pentru a materializa idealurile personale și colective, pentru a lăsa moștenire generațiilor minunate ere de aur pământești.
Deșteptarea!!!
Împreună ne putem împlini destinul. Solidari, forța noastră este de nestăvâlit. Împreună putem croi un drum nou fără de întoarcere prin care putem să ne luăm țara înapoi ca minunați fii ai ei, prin care viața noastră să devină o înțeleptă poveste fără de sfârșit.
Deșteptarea!!!

P.S. Acțiuni comune, boicotarea actualei clase politice, crearea de liste de cerințe comune, solidaritate la nivel național până când ceea ce cerem se va împlini, stat suveran care să nu fie aservit economicului ci pus în slujba tuturor oamenilor (în funcție si de participarea fiecărui individ la viața socială), crearea unei alternative politice dincolo de apartenențele noastre ideologice centrate pe valoare și specificul țării, alungarea din politică a comuniștilor și a securiștilor și a celor care au furat împreună cu ei, toleranță zero față de corupție… și câte mai sunt… dar se adună și se tot adună… și vor fi scrise.”

de Petrea Ciortan

Read Full Post »